Sticla de cognac

Ultima actualizare sâmbătă, 25 decembrie 2010 08:45 Scris de admin sâmbătă, 25 decembrie 2010 08:41

Prin anii cand mergeam cu tatal meu la vanatoare, am facut acestuia o farsa in care pe jumatate am picat si eu.

O data cand la o masa de pranz in care mai eram cu un prieten sau doi  am avut nevoie de ceva de baut ca sa ii servesc. Cum nu gaseam nimic prin casa si cum parintii mei erau plecati, mi-am adus aminte ca in masina la tatal meu era mai intotdeauna cate ceva de baut asa ca sa fie acolo la vreo nevoie. Am scotocit si am dat de o sticla de cognac de un litru.

Am luat sticla si am baut ce am baut din ea si restul l-am pus in alta sticla.  Apoi cu mare grija am facut un ceai de pojarnita – sunatoare – bine fiert ca sa ajunga la culoarea cognacului si l-am pus  in sticla si sticla inapoi in masina si gata.

Dupa o bucata buna de vreme merg cu tatal meu la vanatoare de iepuri uitand de chestia care am facut-o cu sticla de cognac din masina. Dupa vanatoare ne asezam la un foc si scoatem toti de mancare din ranite. Mancam ce mancam cand tatal meu ma trimite la masina sa aduc o sticla de cognac sa sevim vanatorii. Atunci mi-am amintit instant de ce facusem cu sticla si ce era in ea. Intai m-am facut ca nu o gasesc dar la insistentele tatalui meu “am gasit” sticla si am adus-o la cercul de vanatori. Tata cu mult tact a deschis sticla si a servit roata pe toti vanatorii. Pentru ca tata era o persoana foarte respectata in cercul de vanatori acestia nu au rectionat imediat ce au gustat “cognacul-ceai”, s-au uitat intai unii la altii si la un moment dat au izbucnit in ras crezand de fapt ca tata le-a facut o farsa cand tocmai nu era nimic de baut la masa vanatorilor. Vanatorii au luat asta ca pe o invatatura de minte pentru ca de multe ori la vanatoare ii bateau apropouri lui tata sa dea si el ceva de baut si acesta se cam “facea ca ploua”.  Tata nu prea voia sa dea de baut la vanatoare si nici sa opreasca pe la carciumi la intoarcerea de la vanatoare pentru ca el nu bea alcol niciodata “la volan” si atunci nu ii convenea “sa stea” dupa vanatorii care aveau chef de “un sprit”. Si din acest motiv vanatorii au luat aceasta ca pe “inavatatura de minte” din partea lui ca sa ii “lecuiasca” sa mai bata apropouri cu bautura. 

Dar tata nu gustase “licoarea” pentru ca era cu masina si nu si-a dat seama ce este. Dupa rasesetele pe saturate ale vanatorilor tata a aflat intr-un final cu ce a servit de fapt vanatorii si ca in loc de cognac era ceai si cand s-a uitat o data la mine !!!

Petru Didi Antonovici

Citeste mai mult

Cum se termina vanatoarea?

Ultima actualizare sâmbătă, 27 noiembrie 2010 11:30 Scris de admin sâmbătă, 27 noiembrie 2010 11:30

Pe vremea cand am inceput sa umblu si eu pe la vanatoare, prin anii ’60 si apoi multi ani dupa aceia, chiar si in zilele noastre inca in ceva locuri vanatoarea se termina cu o mica agapa. Nu era neaparat un chef in toata regula mai ales daca vanatoarea era la vanat mic, dar se adunau vanatorii la un vin fiert, in jurul unui foc, se mai scotea tot ce era prin ranita, se pune totul la gramada si incet incet se aseza de o mica agapa, cu povesti, cu glume, cu sicane, cu farse.

M-am mutat in zona Bucurestiului de cativa ani si merg aici la vanatoarea ce se organizeaza cu grupa de cateva ori pe an.  Aici nici nu se pune problema macar sa se stea la masa intr-o pauza. Despre vreo agapa cat de mica la urma nici vorba. Toti “o rup”  la masina cand se termina de parca “vin turcii”, toti sunt disperati sa plece cat mai repede,  mai sa nu isi mai spuna nici “salut” la plecare.

Despre vreun farmec al vanatorii nici vorba, numai si numai oameni inbufnati, nemultumiti, nervosi, irascibili de parca iti este si sila sa te mai duci.

Petru Didi Antonovici

Citeste mai mult

Oieritul o adevarata “plaga” pentru vanatoare

Ultima actualizare miercuri, 27 octombrie 2010 08:27 Scris de admin miercuri, 27 octombrie 2010 08:21

Am unmblat ceva prin Europa si la vanatoare si la plimbare dar asa de multe stani unde se cresc oi ca la noi nu am vazut nicaieri.

Este plin de turme de oi din varful muntelui pana la campie. Nu am nimic impotriva acestei activitati economice dar este stiut ca la noi acesata activitate prolifica pentru unii este foarte, foarte daunatoare pentru vanat si vanatoare in general.

Unul dintre efectele negative asupra vanatului este produs de numarul intotdeauna foarte mare de caini de la stani, care in 90% din cazuri nu sunt vaccinati si nici deparazitati. Deasemenea oile sunt cel mai mare “vector” al transmiterii si proliferarii capuselor.

Paguba cea mai mare o fac insa prin distruderea cuiburilor de pasari,  prinderea puilor pasarilor si ai iepurilor si prin faptul ca  mananca iezii caprioarelor, iar la munte pot sa atace si sa doboare si viteii ciutelor si sa provoace daune in randul populatieie de cocos de munte.

Insasi faptul ca turmele de oi sunt conduse la pasunat de persoane mai intotdeauna cu un nivel de educatie extrem de redus face ca atitudinea generala asupra vanatului sa fie una negativa asta fara a mai spune ca in general nici nivelul dialogului cu astfel de persoane nu este prea ridicat.

Deasemenea vanatorii care folosesc caini de vanatoare intra mai tot timpul in conflicte cu ciobanii pentru ca acestia din urma nu isi stapanesc cainii de stana.

Reglementari in privinta celor de mai sus sunt dar nu se aplica mai deloc atfel oieritul este o plaga pentru vanat si vanatoare.

Produsele activitatii oieritului imi plac si mie foarte mult, dar ca vanator  cand ma gandesc cam cum sunt realizate imi stau in gat.

Petru Didi Antonovici

Citeste mai mult
Designed by RocketTheme
WordPress is Free Software released under the GNU/GPL License.